pe unica.ro

Metamorfoza nespectaculoasa si insidioasa a cuplului in viata cotidiana este una dintre temele noului meu roman, In iad toate becurile sint arse. S-au cunoscut pe vremea liceului, intr-o gasca vesela, galagioasa, cu limbaj colorat, s-au casatorit, nu au avut copii si Victor a ajuns sa o priveasca cu uimire. Pe Ea, straina cu care imparte casa. Nu, nu vrea sa o paraseasca, nici sa o insele, ci doar vrea sa inteleaga ce s-a intimplat. Perceptia metamorfozelor tacute care tradeaza visurile tineretii e insotita de sentimentul ratarii si de spaima trecerii timpului. Pentru unele lucruri nu poti intoarce timpul ca sa le repari, iar pentru altele e deja prea tirziu ca sa le incepi... N-o sa dau in vileag cum se termina toata povestea, ci doar o sa va deconspir doua gesturi copilaresti care in spontaneitatea si candoarea lor m-au ajutat la acest roman. Intr-o zi mama ii striga fetitei sa se grabeasca fiindca trece timpul. Micuta o intreaba cu dulce naivitatate: si unde se duce, mami, timpul dupa ce trece? A doua intimplare este legata de metamorfoza. Jucindu-se mereu cu miinile, cel mic intreaba: ce se intimpla cu pumnul cind deschizi palma? Cred ca fara aceste doua intimplari mi-ar fi fost mult mai greu sa duc romanul la capat.