in Contemporanul

Iubirea omeneasca, avind, pe alocuri, tonuri de simfonie tragica sau accente muzicale de fuga, se dovedeste (...) a fi nu doar povestea vietii unui om pusa in paralel cu istoria zbuciumata a Africii, ci si o neobisnuita poveste de dragoste si, deopotriva, o profunda meditatie asupra iubirii. Totul plasat in lumea dura a continentului african, un univers aparte, pe care, cel mai adesea, Occidentul a preferat sa-l ignore sau, daca nu, sa-l priveasca exclusiv prin prisma detaliilor aparente si, inevitabil, conventionale sau artificiale. In plus, Makine e pe deplin capabil sa transmita cititorului o viziune artistica autentica si lipsita de orice clisee sau grile de interpretare prestabilite, sa fie convingator chiar si atunci cind vorbeste despre conducatorii ori ideologii revolutiilor comuniste si sa puna intotdeaunain lumina ceea ce a insemnat, pentru Elias Almeida si pentru altii asemenea lui, sa supravietuiasca in astfel de vremuri grele. Caci, atunci cind mor revolutiile si cind toate falsele ideologii si idealuri se prabusesc, ceea ce-i face pe combatanti sa ramina oameni –daca le e dat sa ramina oameni… –este tocmai iubirea omeneasca, a carei descoperire e singura in stare sa salveze cu adevarat lumea adesea prea violenta si prea grabita in care traim.