De curind, un intelectual redutabil, un cercetator de tinuta, cu probitate morala cum este Andrei Oisteanu a ales sa intrige piata ideilor de la noi lansind la Editura Polirom un volum inedit Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura. Autorul procedeaza cu metoda plecind in demersul sau diacronic de la analiza rolului magico religios al plantelor psihotrope (matraguna, maselarita, muscarita, vita de vie, iedera, opiumul, teriaca, hasisul, chiar si tutunul), continuind, in partea a doua a studiului, cu narcoticele si halucinogenele in epoca moderna, focalizind pe cite un scriitor, om de cultura, om de stiinta (Nicolae Milescu Spatarul, Dimitrie Cantemir, Alexandru Odobescu, Eminescu, Macedonski, Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Cioran, Ionescu, Eliade, Cartarescu, Andrei Codrescu si multi altii). Lista lui Oisteanu se arata asadar generoasa, autorul pornind didactic dinspre antici inspre moderni. Acest tip de discurs complex ce integreaza mai multe discipline precum istoria, antropologia, psihologia, literatura, sociologia confera modulatii vocii analitice.