in Echinox

Ideea care bintuie romanele lui McEwan legata de ispasire e prezenta si in acest roman: nu exista ispasire individuala printr-o singura perspectiva obiectiva, unanim acceptata, impacarea este intotdeauna subiectiva si partiala. Romanul se transforma intr-un thriller psihologic impecabil, fiind probabil cel mai reusit roman-thriller al lui McEwan. Fiecare dintre actorii principali (Clarissa, Joe si Jed Parry) il proiecteaza pe celalalt, la un moment dat, ca pe o inventie, fiecare are perspectiva lui distorsionata subiectiv – iar cititorului ii va fi greu sa fie de partea cuiva pina in finalul acestei povesti. Efectul coroziv al naratiunii lui Ian McEwan e bine dozat in fiecare roman, in nicio zona in care te-ai afla, virtual vorbind, fie cititor-empatic, spectator sau cititor-spectator, nu esti in siguranta.