Cel de-al doilea roman al Anei Maria Sandu, Omoara-ma! (dupa Fata din casa vagon, 2006), aparut anul trecut – una dintre cartile de proza notabile ale lui 2010 –, este povestea atent construita si impecabil slefuita stilistic a unui caz de vampirism asa-zicind psihic, de posedare mentala a Ramonei, tinara absolventa de facultate, de catre sexagenara doamna Manea, o femeie singura, speriata de batrinete si de moarte. (...) Se insinueaza aici si un nivel al povestii, anume cel textual, al povestilor imbricate, al povestilor incastrate una in alta precum papusile rusesti sau precum povestile Seherezadei, si care pot avea o putere de viata si de moarte asupra fiintei umane (vezi Seherezada). In cazul de fata – o putere de viata in ce-o priveste pe doamna Manea, care intinereste si se revigoreaza povestind, dar o putere de moarte, de epuizare, de consum intern, de vidare cvasicompleta, in ce-o priveste pe Ramona, receptacolul fara rest al povestilor prietenei sale sexagenare. Omoara-ma! e un roman infuzat de un erotism morbid, la limita perversiunii, a deviantei.