in Romania literara, nr 3

Plasata in Romania comunista a anilor ’70, eroina Gabrielei Adamesteanu este, desigur, impregnata de spaimele, suspiciunile si nelinistile unei dictaturi care invadeaza inclusiv spatiul privat si este, nu mai putin, asediata de trecutul familiei sale si de cel al barbatilor ei; dar, la fel ca celebra eroina arhetipala, ea este, mai ales, prizoniera vietii sale amoroase, cu avinturile, bucuriile si anxietatile sale, in care ajunge sa descopere cu acuitate ca: „Poate nici unul dintre cei doi barbati nu este cel mai important lucru din viata ei, ci foamea intensa, fara obiect, de afectiune si aventura”. Cum se naste si cum se intretine aceasta iluzie, cum creste, din gesturi, cuvinte si mingiieri, plasa ei vitala si acaparatoare si cum, mai apoi, se destrama, treptat, ochiurile acesteia – iata intrebarile la care Provizorat da raspunsuri epice tulburatoare, cu o forta rara, care se ridica la acea plenitudine a vietii pe care scriitoarea isi propune mereu s-o restituie cu mijloacele artei. Intr-o lume vulnerabila si provizorie („relatia lor provizorie”, „viata ei provizorie”, „binele de azi, cit mai este, e provizoriu”, „linistea provizorie”, „un provizorat continuu” etc.), viata creata de romanul remarcabil al Gabrielei Adamesteanu capata, in esecurile si in bucuriile ei pasagere, o intensitate care o face, in cel mai inalt grad, demna de citit.