As vrea sa consider volumul Eu, fiul lor un capitol inchis din viata mea. M-am bucurat de cronicile extraordinare, am avut o presa foarte buna. Cred ca s-a intimplat altceva: aceasta carte a enervat pe foarte multa lume. A cazut pe un gol de informatie si a enervat. [...]

Cred ca a enervat pentru ca nu doar Securitatea va urmarea, va suspecta, lansa calomnii si diversiuni. In interiorul breslei erau zelosi turnatori.

Am vrut sa fie o carte de documente, am preferat o formula, poate mai arida, sa las documentul sa vorbeasca. Am vorbit cu prietenul meu Bujor Nedelcovici, caruia i-am spus: in cazul tau, reactiile au venit din faptul ca tu ai luat documentele, le-ai comentat, le-ai interpretat, te-ai certat in pagina cu informatorii. Mi-a placut si abordarea lui Luca Pitu, dar aia e literatura. Luca Pitu ia o pagina de document si o batjocoreste in asa masura incit lasa dictatura in fundul lor. Eu n-am vrut sa fac literatura. Cred ca toate abordarile (si la Bujor Nedelcovici, si la Luca Pitu) sint bine-venite, dar optiunea mea a fost sa las documentul sa vorbeasca singur. Iritarea unora este ca n-au cu cine sa se lupte.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri