in Suplimentul de cultura

Tudoran nu mai e senin, dar e in schimb una dintre putinele voci credibile pe care le mai putem vedea in lupta dreapta cu trecutul. Asta si pentru ca momentele de criza, cum ar situatia ambigua a unuia dintre cei mai buni prieteni, Mihai Botez, il fac sa dea inapoi perfect uman, memorabil: «Acesta este singurul Mihai pe care am hotarit sa il pastrez in suflet – nici drac, nici sfint. Doar un frate mai mare, tandru si generos, pe care mi l-am dorit intotdeauna. A-l fi avut, fie doar si pentru scurta vreme, nu poate fi decit un motiv de multumire». Mi-a placut mult si felul in care a citit si Manolescu dosarul acesta. Poate unora li se va parea arogant sau narcisist, mie mi s-a parut frumos: «In ce ma priveste, sint mindru de a-mi fi descoperit in Dosarul lui Dorin Tudoran numele legat exclusiv de acte cinstite si situate de partea buna, fireasca a lucrurilor». Am preferat sa citesc cartea asta mai ales din aceasta perspectiva, a oamenilor care in situatiile extreme pun totul in joc pentru normal, pentru amicitie fara umbre. In felul acesta Securitatea devine o intemperie istorica precum multe altele.