in Echinox

Cititorul va observa, de altfel, ca toata acea familiaritate resimtita de la o istorisire la alta si, ceva mai interiorizat, de la un plan la altul (pentru ca povestirile Doinei Rusti nu se vor desfasura niciodata liniar, nici dupa o cronologie stabilita de obisnuinta) va fi articulata in tocmai acele puncte nodale si, nu de putine ori, tensionale, caci dincolo de reactualizarea unor formatiuni narative deja utilizate, vor fi si cele responsabile de noile valuri de fictionalizare. Iar trecerile de la realitate la fictiune se vor produce cu aceeasi usurinta cu care ecoul unui nume – a numelui acelui singur barbat la care cineva, o voce care taia in doua lumea, visa si pe care il strigase de nenumarate ori, pe care-l scrisese fara graba.