in Observator cultural

Romanul din 1999 al lui Adam Bodor, Vizita arhiepiscopului, reia unele elemente din Zona Sinistra, plasindu-si actiunea deopotriva intr-un spatiu al opresiunii, o societate ermetica, cu un sistem social aberant si bazat pe teroare, insa cu o atmosfera mult mai apasatoare si imagini si mai intunecate decit in romanul precedent. Regimul instaurat de niste preoti stranii, un fel de dictatura violenta si absurda, conduce abuziv societatea din Dolina, indoctrinata in spiritul unei supuneri oarbe fata de reprezentantii clericali. Aici, un fel de lagar al mortii, supranumit colonia Izolda, trece drept sanatoriu pentru tuberculosi fiind, de fapt, un spatiu destinat indezirabililor societatii, bogatasi dintr-o lume apusa (precum surorile Senkowitz) sau opozanti ai sistemului (precum Hamza, fratele vitreg al lui Gabriel Ventuza).

Si aici, ca si in Zona Sinistra, viata curge fara nici un fel de perspectiva, sub observatia atenta a unor prelati si seminaristi plini de cruzime, care hotarasc soarta celor din Dolina. Gabriel Ventuza soseste si el, cum se intimpla si cu Andrej Bodor, intr-o cautare, de data aceasta a ramasitelor pamintesti ale tatalui sau, pe care intentioneaza sa le scoata de pe teritoriul Dolinei. (Si lui i se anuleaza identitatea reala si primeste una de imprumut.) Tatal sau fusese insa implicat in scoaterea din Dolina a celor care voiau sa evadeze, pe care-i lega de niste busteni si-i transporta pe riul Medvedita (la fel face si cu propriii sai copii), cumparind tacerea granicerilor, iar recuperarea ramasitelor sale se dovedeste imposibila, in pofida tuturor eforturilor lui Gabriel. Lumea din Dolina se aseamana cu cea din Dobrin; aerul nu mai este insa cel de pe colinele Dobrinului, ci unul pestilential, provenit de la gramezile de gunoi ce invaluie totul ca un clopot de peltea, provocind oamenilor stari de somnolenta si dorinta de a se autoclaustra.