in Observator cultural

In spatiul fostei Iugoslavii, exista o mare diversitate de stiluri si de maniere de a aborda literatura. In anii ’90, Muntenegru a fost inconjurat de razboaie din toate partile si modalitatea mea de evaziune a fost cititul, iar prima dragoste, literatura americana. Citeam la vremea aia povestirile lui Raymond Carver si am incercat sa scriu propriile mele povestiri. Scrisul meu inseamna acest roman, Copiii lui Hansen, probabil primul si ultimul, si trei volume de povestiri, care inseamna cu totul altceva si sint scrise in cu totul alt stil fata de roman. In ceea ce am scris, nu am simtit niciodata nevoia de a fi angajat politic. Cred ca nu e atit de important pentru literatura, iar daca incerci sa introduci politica in literatura pe care o faci, asta iti poate distruge cartile si chiar stiu citeva cazuri de scriitori din fosta Iugoslavie care au incercat sa includa politicul in cartile lor si nu le-a iesit bine deloc. Sint atit de multe moduri in care poti fi angajat politic, incit prefer ca scrisul sa mi-l tin departe de asta. Sint foarte multi experti in asta, eu prefer sa ramin la literatura pura.