in Adevarul literar si artistic

Orizontul de asteptare creat in jurul povestii dintre Kemal si Fusun a fost deplin satisfacut, iata concluzia care se desprinde din reactiile criticilor literari de pretutindeni, precum si din caldura cu care a fost intimpinat de publicul larg.

Gratie talentului traducatoarei Luminita Munteanu, cititorii romini au inca o data acces la Istanbulul fermecat al lui Pamuk, alaturi de care se pot aventura in explorarea unei iubiri imortalizate si reconfigurate de memorie. [...]

Romanul propriu-zis este un Turn Babel, in care se incurca seducator idiomurile unor personaje cu povesti care nu se termina niciodata. Tot aici se incurca itele unor istorii fictive care prind contur intr-un oras in mrejele caruia imaginatia lui Pamuk a ramas prizoniera. Cosmopolit ca Turnul Babel, Istanbului din Muzeul inocentei este mai mult decit un decor perfect pentru o poveste de iubire ucisa de conventie, ca de atitea ori in istoria literaturii. Istanbulul lui Pamuk este, in primul rind, obiectul unei pasiuni si, in al doilea rind, cartea de identitate si mina de aur a scriitorului.

Din ea scoate la iveala personaje precum Kemal si Fusun, protagonistii unei iubiri inchise intr-un sertar urias al memoriei, ale carei urme se conserva in obiecte: perechi de cercei, rujuri, bastiste, servetele furate de la masa, truse de scris...

Daca pentru Walter Benjamin, istoria era un inger care zboara cu spatele, cu capul intors spre trecut, pentru Orhan Pamuk, scriitorul turc atit de iubit in Occident, ingerul care zboara cu spatele, privind spre trecut, este dragostea. Si, cu cit ea se adinceste in trecut, cu atit mai puternica renaste povestea din cenusa – in cazul de fata, din obiecte induiosatoare ale muzeului.