Contrafort, mai-iunie 2004

Creatia iti pretinde izolare si timp - timpul fizic si timpul interior - de care artistul contemporan e cel mai adesea privat ¦ Mariana Codrut a reusit sa-si converteasca acest statut problematic al scriitorului intr-o poezie incandescenta, comprimind tensiunea existentiala, singuratatea creatorului, constiinta fragilitatii fiintei omenesti vibrind in fata splendorilor lumii, precum putini poeti romani contemporani.Cind scrie proza insa, autoarea de la Iasi nu-si mai ia nici o masura de protectie si se lasa invadata de nelinistile zilei, de lupta individului pentru un rost propriu intr-o societate bezmetica, sarita din titini. Dupa romanul Casa cu storuri galbene (Polirom, 1997), noul sau volum de proza, Ul Baboi si alte povestiri, amplifica intr-o si mai mare masura senzatia de reactie epidermica - in sensul perceptiei acute, inflamate - la forfota bezmetica a lumii romanesti postrevolutionare. O recunoastem aici pe Mariana Codrut publicista, extrem de ofertanta, cu nervii dezgoliti si antenele la pinda, neezitind sa ia atitudini, sa-si formuleze opinia de o maniera sincera si directa. Nonconformismul acesta, se poate spune, o apropie de literatura <> din ultima promotie literara, doar ca in timp ce <> marseaza mai degraba pe de-tabuizarile de limbaj si emanciparea ostentativa ¦, revolta Marianei Codrut reprezinta un gest matur, expresia unei responsabilitati contrariate.Un volum scris la <>, cu pasiune