in Dilemateca

Versat in vodevilul caragialesc din massmedia sau «politichie», Mihai Gainusa nu se arata citusi de putin sictirit de gura lumii pe care o purica de ani buni. Candoarea sincera a unui privitor ce nu pregeta sa se mire ca «Mare e gradina Ta...» rabufneste molipsitor, justificind «marele succes de public» al volumelor sale. Agresat de stiri, fandoseli televizate sau grobianism cotidian, M.G. isi joaca, si in noua culegere de schite, fandacsia pe portativ de sceneta si pe twist de calambur. Desigur ca ofurile sale sociologice le impartaseste numeroasa lume cu mintea la cap, diferenta fiind ca aceasta se complace totusi cu telecomanda si tabloidele. Autorul e, de pilda, gind la gind cu un larg tronson de public romanesc daca se ia de Boc sau blonde siliconate, daca maimutareste «otevizarea» sau moda de la pagina 5. Sint subiecte deja hirsite de bascalie, ca bancurile cu Bula, si n-as zice c-ar mai fi aici de admirat ineditul sau curajul de opinie, ci eventual de simpatizat energia hartuielii de care Gainusa nu se dezminte. In esenta, hazul sau nu rastoarna, ci confirma si bifeaza clisee. Imaginativ insa, talentul scenaristic al autorului iese la rampa chiar si doar pentru a compila aceste clisee.