in interviu pe tabu.ro

Am vazut ca exista deja un punct comun al criticii care vorbeste de scriitura mea vizuala si olfactiva, iar asta inseamna ca senzatiile mele au ajuns la cititor si mai ales la critici care sint mai selectivi. Ca sa revin, am ales Dubai-ul si pentru contrast. In Istoria romantata a unui safari era vorba de o lume mitica, cu precepte din Coran, cu restrictii religose inca vii, in timp ce Dubaiul este interfata cosmopolita, globalizata a lumii arabe. Este un oras de aur care creste ca aluatul. In ultima calatorie am stat acolo 11 zile si, de pe fereastra hotelului la care stateam, am vazut cum au construit un pod intreg in citeva zile. In roman, lumea islamica e un pretext bine temperat. Pe scurt, e vorba despre provocarea pe care o aduce puterea de orice fel, indiferent ca vorbim despre un barbat sau despre o femeie, de politica, de pietre nestemate sau de petrol. [...]

Imi place foarte mult sa contruiesc personaje. Sint masti ale inconstientului meu.10 ani am observat fizionomii de barbati si femei si, dupa o vreme lunga, am reusit sa includ mai multe dintre acestea intr-o singura poveste. Nu am o regula. Personajul principal, de exemplu, Saiyed, exista. A fost calauza mea in Dubai si in celelalte emirate, dar este persan, nu arab. In viata civila este un personaj mult mai bine conturat, si care crede in nestemate mai mult decit un negutator care asteapta profitul iemdiat. Celelalte personaje sint figuri secventiale, iar, in parte, sint masti ale mele, sint fizionomii ale mele neexplicate si nu totdeauna vizibile.