in 24-FUN

Ceea ce Cortazar isi permitea sa nu publice sau sa pastreze ca punct de plecare pentru texte ulterioare sint cel mai adesea povestiri sau schite care te fac sa te intrebi ce cusur le-o fi gasit autorul. E adevarat ca fata de zecile de carti pe care le-a publicat, ceea ce a lasat pe dinafara e o infima parte, totusi fictiunile la care Cortazar a renuntat i-ar face fericiti pe multi scriitori cu pretentii, dar cu mai putine volume la activ. Ciudatenia in cazul lui e cu atit mai mare cu cat atunci cind scotea texte din cartile sale de povestiri, editorii se rugau zadarnic de el sa le puna la loc. Facea asta din cochetarie literara? Din superstitia de a nu da tot la tipar, pentru a pastra un cap de pod de la care sa porneasca urmatoarea carte? Sau te pomenesti ca acest argentinian cuceritor, despre care despre care Marquez scria ca a fost omul cel mai important pe care a avut norocul sa-l cunoasca, si-a pregatit si posteritatea, lasandu-le la sertar urmasilor de-un volum de inedite sclipitoare