in Observator cultural

Ne putem bucura asadar ca avem in raftul de elita al prozei noastre contemporane inca o carte buna. Una «despre ceausism», cum spuneam, fireste, dar nu numai atit: o carte despre universul launtric al omului si despre suferintele (fie ele si nespectaculoase, «nesingeroase», asa-zis «marunte», dar profunde…) iscate de confruntarea cu un context istoric framintat si opresiv, despre dinamica si posibilitatea regenerarii individuale, fie si in imprejurari adverse. Se poate spune, cu deplina indreptatire, despre Provizorat ceea ce a afirmat Daniel Cristea-Enache despre Drumul egal al fiecarei zile, ca este «un admirabil roman de constringeri sociale si victorii individuale», dar se poate adauga ca este, totodata, mai multe decit atit, si anume o «fresca» – da! da!, termenul e ultratocit si asa-zis «expirat», dar iata ca ramine utilizabil, cind e cazul… – istorica, focalizata intr-o privire individuala.