Ambasadorul invizibil e proza unui erudit al povestirii. O dovedeste cu prisosinta in ultima relatare, «La presedintie. Letinski & Kuzin», in care cele doua personaje din titlu, respectiv presedintele tarii baltice si unul dintre consilierii sai, traverseaza un imens teatru al istoriei, construit din ordinul lui Letinski, in care epocile si personajele se succed ca intr-o panorama rizibila a desertaciunilor, caci sosiile eroilor fusesera candva internate in ospicii. Ambasadorul invizibil se hraneste din literatura. Nichita Danilov priveste lumea ca pe o carte care, inainte sa aiba coperte, trebuie inchisa intr-o sticla si aruncata in mare. Pescarii vizibili sint cititorii. Pescarul invizibil e insusi autorul care, de aceasta data, a prins pestele cel mare.