Afirmat initial ca poet, prin volume precum
Fintini carteziene,
Arlechini la marginea cimpului,
Poezii,
Centura de castitate etc., Nichita Danilov si-a cistigat deja un loc vizibil si in proza ultimilor ani. Scepticismul criticilor care contesta capacitatea unei asemenea metamorfoze isi gaseste un (nou) raspuns in
Ambasadorul invizibil, cel mai recent roman semnat de autorul iesean. Continuind linia celor precedente (
Talpi. Sotronul,
Masa si Extraterestrul sau
Locomotiva Noimann), Nichita Danilov se dezvaluie acum capabil sa extinda zona investigatiilor romanesti, printr-un volum redutabil. Fara sa se fi desprins intru totul de mecanismele poeziei, Nichita Danilov reuseste in
Ambasadorul invizibil un roman care ne propune o fascinanta incursiune in laboratoarele puterii. […]
Ambasadorul invizibil nu e altceva decit o replica polemica pe care Nichita Danilov o da experimentelor lipsite de substanta care abunda in romanul postdecembrist.