Per ansamblu, Ambasadorul invizibil este o carte despre puterile vazute si nevazute ale lumii (scriitorul sugereaza, in siaj guenonian, existenta unei ordini superioare si spirituale, dincolo de cea fizica si vizibila), cu scene pregnante, adesea fantastice, cu personaje retenibile (v. si Galina, adoratoarea mortilor), cu grozavii faptice si meditatii filosofico-morale. In esenta, acest roman dens si nelinistitor are ca origo o singura intrebare: «in fond, ce-i omul?». Raspunsul, deloc magulitor pentru specia noastra, umfla ca un vint naprasnic pinzele corabiei romanesti a lui Nichita Danilov, care ridica ancora intr-un punct aparent aleatoriu al spatiului (dar marcat simbolic de statuia lui Joyce) si ajunge la un liman arhicunoscut. Insa calatoria, cu frumusetea ei atroce, merita din plin efortul lecturii celor 454 de pagini ale volumului.