erviu acordat Rodicai Binder, in Romania literara

Lucrind la roman, a fost ca si cind mi-as fi descoperit propriile radacini, ca si cind as fi avut si eu ceva romanesc in mine, ca si cind mama mea si bunicii, care au trait o vreme in Romania, ar fi plantat in mine, fara stiinta mea, ceva romanesc. Cit am stat la Bucuresti, beneficiind de o bursa, mi-am facut aproape o datorie zilnica, o tema de casa, din incercarea de a ajunge la acea pozitie din care lucrurile pot fi vazute altfel. Iar studiul limbii romane m-a ajutat cu adevarat in acest sens. Ceea ce mi-era dat sa observ empiric in viata de zi de zi, redescopeream in gramatica limbii romane, desigur la alt nivel... Ma bucur foarte mult ca romanul a fost tradus si in limba romana. Pentru mine este ceva minunat. Am sentimentul (acelasi pe care l-am avut cind i-am citit mamei mele fragmente din roman) ca acum faptele, intimplarile pe care ea mi le-a povestit se reintorc peste generatii, dupa aproape un veac, acolo unde s-au petrecut.