in Observator cultural

Provizorat este evocarea, analiza spectrala si reconstituirea unui mediu, a unei lumi si, prin urmare, peisajul din care se naste nu numai o viziune artistica de forta, ci si o anume filosofie amara a istoriei. Asa cum peisajul prin care trecea Fabrizio del Dongo dupa Waterloo infatisa incoerenta si dezlinarea unei destructurari demne de consecintele unei tornade, la fel si banala lume bucuresteana a ceausismului dezvaluie, din aproape in aproape, efectele unui uragan istoric pe care lumea, din dorinta supravietuirii chiar si cu pretul sacrificarii principiilor, prefera sa simuleze ca nu il observa si nu l-a resimtit niciodata.

Pentru antropologia familiei romanesti moderne, Provizorat poate constitui o resursa artistica de prima mina. Romanul vorbeste despre limitele de elasticitate ale unei casnicii, despre fidelitatile neconditionate formal, dar sprijinite pe fanatism, despre retelele de influenta plasate intre spiritul de clan, prietenie si logica mercantila a devizei «serviciu contra serviciu», despre paznici si sobolani, despre aspiratii si deziluzii, despre cariere si dosare, libertate si servicii secrete. Pentru evolutia actuala a romanului romanesc, textul devine o referinta. Pentru Gabriela Adamesteanu, el se dovedeste afirmarea in deplina maturitate creatoare a talentului propriu si, probabil, ducerea cu bine la capat a unui proiect indelung dospit. Pentru cititor, prilejul lecturii lui este fast, deschizind calea unor meditatii despre felul in care omul e sub istorie si istoria asupra omului.