in Bucurestiul cultural

Literatura pe care o scriu functioneaza pe mai multe paliere simultan, astfel incit isi poate gasi ecouri in medii sociale diferite. E o calitate la care, evident, editorul tine foarte mult. In fond, e unul dintre „trucurile“ postmodernismului care, folosindu-se de ironie, parodie si pastisa, ajunge la o literatura care, gustata de publicuri diverse, impaca temporar economia si estetica. Desigur, nu de la aceste rationamente am pornit atunci cind am scris literatura, ci de la modul cum ma raportez la «realitate». Cred ca tocmai complexitatea realitatii si modurile in care ea se construieste si se destrama sub privirile noastre, caracterul ei dinamic si plastic sunt materialul principal al romanului. Pluralismul privirilor si al luarilor de pozitie, polifonia vocilor, ciocnirea mentalitatilor, efectele perverse fac parte din aceasta constructie fragila si atit de rezistenta, in acelasi timp, pe care o numim realitate si pe care romanul o poate explora in folosul si spre deliciul cititorilor. Dintr-o asemenea perspectiva, lectura nu poate fi decit multipla. Daca asta poate impaca publiciul elitist cu cel popular, cu atit mai bine.