in Suplimentul de cultura, nr. 282

Radacina de bucsau de O. Nimigean este o carte de o mare bogatie si complexitate, imposibil de epuizat in spatiul unei cronici. Facila tentatie de a povesti “ce se intimpla” saraceste romanul acesta orchestrat, in miezul sau intim, sub forma unui dialog neincetat cu sine insusi. Cel putin doua voci se concureaza mereu in carte, legate strins una de alta: una ratacind prin unghere teologice, alta dezlantuita pamfletar, una cautind pitorescul si linistea casnica, alta razboindu-se cu demonii sociali si politici. Aceste doua voci dau formula unui roman unic, polifonic aproape ca Dostoievski al lui Bahtin si taios de inteligent.

Radacina de bucsau captiveaza prin autenticitate si isi tine cititorul cu sufletul la gura in acelasi timp in care il face sa-i admire articulatia armonica. O splendida reusita.