in Dilema Veche, nr. 343

Roman al romanelor postmoderne, comunicind cu optzecismul romanesc de dinainte si (mai ales) de dupa ’89 prin zeci de canale narative, dar si cu Pynchon, Italo Calvino, Joyce, Sterne sau Hermann Hesse, Coaja lucrurilor... este, intr-un fel, rezervorul tematic – mereu deschis si mereu proaspat – al romanului romanesc din ultimii 10 de ani. O lectura atenta ar descoperi nu doar sugestii epice, locuri si spatii, procedee si tehnici in cele mai multe romane de dupa 1996, dar si o piatra de hotar nedepasita, intr-un sens, pina acum. El a ramas, cel putin pina in prezent, nucleul dur, adesea ilizibil, autocentrat al „optzecismului” literar defunct, dar inca functional.