in Dilemateca

Din perspectiva unei teorii a lecturii, romanul neterminat al lui Nabokov capata o admirabila anvergura estetica: este un roman despre abordarea frontala a mortii, dar unul care contine in sine goluri, intreruperi, pauze. Este un roman care, inevitabil, isi contine moartea sau inexistenta, o scriere careia ii sta bine sa fie neterminata, avind prin aceasta ceva de demonstrat. Golurile din moartea lui Wild o fac sa se insinueze mai concret, iar daca cititorul umple prin lectura sa pauzele unei scrieri completind cartea, lectura pauzelor din cartea lui Nabokov este un pariu cu atit mai intens.

La aceasta experienta radicala de lectura se adauga si emotia confruntarii cu manuscrisul fotografiat: caligrafia autorului, semnele fizice ale ezitarilor scrisului – cu taieturile, mizgalelile, stersaturile, revenirile inevitabile – sint nu doar simple curiozitati filologice, ci si marturii aproape palpabile ale umanului, note ale fragilitat ii care se armonizeaza foarte bine cu continutul devastator, desi sec ca stil, al pasajelor intrerupte sau inlantuite.