in Observator cultural, nr 282

Poet exceptional, autor al unui thriller politic acum citiva ani, Mortido, care ar avea nevoie grabnica de o reeditare, O. Nimigean schimba registrul in Radacina de bucsau, roman care impleteste expert tema degradarii, a destramarii unei iubiri cu cea a sfirsitului unei vieti, ambele explorate si in frecvente retrospectii, incit iti ofera ceea ce s-ar putea numi o lume romanesca sferica, completa. Si, banuiesc, o dimensiune autobiografica, intr-o viziune fara menajamente. Pe deasupra, un roman excelent scris, nu doar construit, si mai ales strabatut de o poeticitate sui generis, necautata, fara „efecte lirice“. Un roman despre care trebuie sa scriu pe larg si, sper, o voi face!