in Dilema Veche, nr. 341

Din ce se compune pentru el (Ion Schiau) „Paradisul romanesc”? Citez cu adinca empatie si voluptate: „micii dela Cocosatu’ cu Timisoreana, icrele cu ceapa de la Nicoresti, Vama Veche, Mircea Vintila, Phoenix, folkistii anilor ’60-’70, raposatul Sarpele Rosu, unde un Marius Mihalache de 17 ani, imbracat la costum, cinta Mozart la tambal la 4 dimineata, Ilie Nastase si Ion Tiriac, Carturesti, bautele (soft!) de «La Dud», Olga Tudorache si Gigi Dinica, Parazitii, Caragiale (evident), Nae Caranfil, Muzeul Taranului Roman, icoanele, palinca, Maramuresul, Dobrin si Dumitrache, Mircea Crisan, teatrul si tenisul de masa, restaurantul indian Haveli, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, gustul si culoarea marii la 2 Mai, in larg, la taliane... si, mai presus de toate, oricind si oriunde, umorul care salveaza sistematic cotidianul mioritic. Sper din suflet sa mai ramina cite ceva din lucrurile si din oamenii acestia in urmatorii ani. M-am bucurat enorm sa vad aici un lucru absolut imposibil in Occident: actori pe care i-am lasat monstri sacri si pe care i-am regasit pe aceeasi scena dupa 35 de ani. La fel de buni, inoxidabili. Si nu sint numai unul sau doi. Asta n-ar trebui sa se schimbe niciodata”.

Aferim. Pofteasca masochismul nostru sa mai spuna ceva!