Romania literara

Scriitorul practica un joc estetic subtil, folosind dublurile cind ca un ecou dostoievskian, cind ca o parodie a dihotomiei proletcultiste dintre personajul pozitiv si personajul negativ. Repetarea obstinata a dublurilor, a personajelor-replici devine operatorul ontologic al romanului brebanian. Autorul creeaza personaje vii ca reactii polemice la moduri de a fi legitimate anterior fie de catre clasicii romanului, fie de catre textul sau, dar acest mod de creatie devine in acelasi timp un procedeu, o conventie. Krinitzki, Miloia, Paul, Gaspar, Irina sint ipoteze de umanitate, nu oameni ai unei realitati reperabile. Prin ei avem confirmarea unor demoni ascunsi intr-o abisalitate umana neexplorata pina acum in romanul romanesc.