in Dilema veche, nr. 338

Pregatit de Amintiri in dialog cu Matei Calinescu, Amor intellectualis este romanul formarii unui veritabil umanist, dar, in egala masura, romanul caderii definitive a unei lumi in care idealul umanist era cu putinta. E romanul cautarii drumului propriu, dar si cel al distrugerii sistematice a oricarei cai veritabile spre sine. E, intr-un fel, povestea melancolica a iubirii pentru lumea veche (amor veteris mundi, principiul tatalui) si un memento pentru definitiva ei disparitie. Aceasta lume exista insa atita vreme cit poate fi adusa in fata ochilor nostri prin povestire, atita vreme cit martorul creditabil care e romancierul Ion Vianu mediaza dincolo si dincoace de carte nu doar prin amintirea, ci si prin prezenta vie a acestei lumi, prin insufletirea valorilor sale esentiale, intre care cea dintii e – aici – amor intellectualis, iubirea discipolului pentru maestru si a acestuia din urma pentru propria creatie, reflex al iubirii divine.