in Observator cultural

Timpul, in infinitele moduri de intelegere ale sale, e tema centrala a acestei culegeri de povestiri, unul dintre firele subtile care leaga textele, celalalt fiind spatiul (o geografie nefamiliara, cum accentueaza Tabucchi, care este cea a tarilor din sud-estul Europei, si ale carei puncte de reper sint, printre altele, Bucurestiul, Budapesta si Moscova). Afirmind ca a reusit sa scrie despre timp fara sa stie cum sa-l defineasca si facind trimitere la celebra formula a Sfintului Augustin din Confesiuni, Tabucchi mai dezvaluie calitatea principala a timpului din povestirile sale, el este unul al memoriei, al constiintei, un timp care nu «trece», ci «imbatrineste», al nostalgiei care trece amintirile prin filtrul sau transfigurator. […]

Intr-o naratiune enigmatica prin echivoc si jonglind abil cu acest trompe-l’oeil care deplaseaza mereu centrul de interes de la un personaj la altul, de la un detaliu la altul, Tabucchi ofera, la scara redusa (ca dimensiuni), masura uriasului talent pe care o da in romanele sale. […]

Intr-o traducere ce dovedeste deplina aderenta a traducatorului la text si evidente afinitati ale acestuia cu scriitura tabucchiana, cititorul va mai imbatrini putin lecturind volumul, intr-un exercitiu al regasirii de sine.