Cel mai recent volum al lui Antonio Tabucchi, Timpul imbatrineste in pripa, readuce in prim-plan o serie de subiecte dragi scriitorului italian, precum importanta amintirilor, definitorii pentru personalitatea unui om, nedreptatile istoriei, relativitatea principiilor care, la un moment dat, sint capabile sa puna bazele unui razboi, si, cel mai important, trecerea timpului: dupa cum indica si titlul, timpul este punctul central, in jurul caruia se construiesc cele noua povestiri («Cercul», «Pic, poc, plici», «Nori», «Cu mortii la masa», «Intre generali», «Yo me enamoré del aire», «Festival», «Bucurestiul nu s-a schimbat deloc“, «Contratimp»). […] Timpul imbatrineste in pripa nu este un volum al dezolarii si al intunericului, ci al melancoliei si al tristetii, in aceeasi atmosfera pe care Tabucchi o imprima si romanului Tristano moare.