Citita unitar, multitudinea de povestiri ale autorului creioneaza, fie si subliminal, fobia instabilitatii unei lumi destramate violent de istoria nefasta. Indivizii acestui univers se afla – aidoma personajelor simbolice din parabola «Terra Incognita» – intr-un efort de localizare a matricei proprii, a intervalului individual, disipat brutal sub presiunea celui colectiv, strivit adica, necrutator, de un asa-zis «timp istoric» Caracterele din povestirile lui Nabokov nu au adincime psihologica, sint surprinse intr-o singura trasatura definitorie – a neapartenentei, a unei alienari deopotriva mentalitare si identitare. Eroii construiti aici de catre scriitor au tendinta de a se retrage permanent, de a-si asuma exilul ca modus vivendi. Ei stau permanent sub semnul plecarii – vazuta ori ca «fuga», ori ca «moarte».
