in Ziarul de duminica

Cele patru personalitati feminine au citeva lucruri in comun: o dorinta intensa, profunda ce le-a dominat existenta, vointa si incredere in fortele proprii, o relatie complicata cu lumea in care traiesc si pe care vor sa o cucereasca ori sa o domine, inteligenta iesita din obisnuit (dar poseda, in mod evident, tipuri diferite de inteligenta), cunoastere si abilitate de a manipula tot ce este in jurul lor intr-un mod profitabil si deloc agresiv, inclusiv de a-si crea singure sansele, atunci cind soarta nu se grabeste sa le ofere, nu in ultimul rind o arta a seductiei cameleonica. Stilul ales se potriveste perfect povestilor: ocolind eruditia sau superficialitatea, mentine o simplitate aparenta (care seamana cu neglijenta vestimentara atent studiata), care face lectura posibila oriunde si oricind, cu o multime de «cirlige» presarate pe parcurs – titluri de capitole care «sparg» un text lung ce risca sa sperie putin. Iscusita povestasa, autoarea stie cind sa intercaleze anecdote sau portrete, sa propuna incursiuni biografice paralele, sa faca scurte comentarii usor malitioase, sa puncteze momentele semnificative.

Patru femei, patru povesti care pica «la tanc», ca un fruct copt in gradina cititorilor (de multi ani interesati de biografii si memorii, de jurnale si corespondenta), au creat formula fericita de carte inimitabila. Cartea va provoca interesul pentru fictiune, unde s-a conturat deja o formula de roman ce exploateza biografismul. S-au tradus la noi romane in care personaje principale sint nu doar Coco Chanel si Marylin Monroe, mari psihologi ca Freud si Jung, ci si scriitori uriasi (Tolstoi, Dostoievski, Henry James) sau creatori in domenii stiintifice (von Humboldt, Gauss). Asa ca Patru femei, patru povesti se plaseaza ca «moara-n vint» intre doua taramuri, fictiune si nonfictiune, intre literatura inalta si cea gustata de publicul larg, profitind din plin de toate.