in Dilemateca

In Romania, Editura Polirom a publicat, la inceputul acestei veri, volumul al 43-lea din seria «Maigret», in versiunea excelenta a lui Nicolae Constantinescu. Acest ultim tom aparut, tradus fidel din franceza cu titlul Maigret ezita, propune un raspuns aparte intrebarii referitoare la succesul constant al personajului. Initiata in anul 2004, colectia continua sa adauge piese in puzzle-ul urias care alcatuieste «fisa» interesantului comisar. E de stiut ca seria de origine, ingrijita mai intii de Fayard, apoi, pina in 1972, de Gaston Gallimard, cuprinde nu mai putin de 75 de romane si 28 de nuvele, pe care, sa speram, o recesiune romaneasca foarte originala nu le va impiedica sa apara. Judecat in dimensiunile sale integrale, aces megaprofil al unui agent al politiei ne seveste o reteta a notorietatii bazata pe contradictie. Mai exact, in mitologia detectivista a policier-ului modern, Maigret e un punct de fractura, o abatere de la regulile consacrate ale genului.