in Dilemateca

Romanul lui Filip Florian, Zilele regelui, are in prim-plan o triada de personaje: regele, dentistul si motanul. Motanul are un ascendent asupra celorlalti doi componenti ai triadei: nu specia umana este victorioasa in confruntarea cu viata, ci specia felina. Siegfried are toate inzestra rile genetice care fac din el un invingator. Limitat in zona lucrurilor simple, motanul reuseste in misiunea suprema, in care regele esueaza lamentabil: simte forta iubirii sacre. Inregistrind evolutia personajului felin, romanul desfasoara viziunea asupra unei lumi in care sacrul se retrage, se repliaza in teritorii nebanuite, in zonele cele mai umile, oferind sansa la implinire unor destine marunte precum cel al motanului Siegfried sau al stapinului acestuia, dentistul Joseph Strauss. Siegfried insusi avertizeaza ca «lumea e mai mult decit banuim». Lucruri mari sint camuflate in spatele lucrurilor mici. O privire superficiala poate fi inselatoare. Ceea ce pentru urechile oamenilor e doar torsul pisicii... e mult mai mult decit atit, e cintec, iar Siegfried revine in repetate rinduri asupra acestei regretabile erori de perceptie: «voi oamenii credeti ca mitele torc».