la Radio Transilvania

Bodor Adam ne introduce intr-o lume de sorginte kafkiana dominata de anxietate. Romanul are o structura destul de sofisticata, relatarea nu tine cont in mod obligatoriu de legile temporale. Si asta fiindca lumea din Bogdanski Dolima a iesit de sub legitatile timpului real, din lumea existentei reale. In realitate, nimic nu se intimpla cu adevarat in acest univers sufocant si sufocat. Simbolul acestei non-actiuni e faptul ca vicarul Periprava, cel ce e investit sa conduca nu doar viata spirituala a locului, ci ministatul insusi, e demult cazut intr-un somn adinc. Iar cind, in fine, Periprava moare, succesorul lui, arhimandritul Tizman devine prada unui somn identic.