in Romania libera

In ce masura Noapte buna, copii! este un roman autobiografic? E simplu: informatiile sint ale mele, intimplarile si personajele principale sint imaginate. Mi-am impus un fel de cod deontologic al fictiunii literare (sigur, nu tocmai un cod, dar simplific si eu): toate personajele care exista in realitate au numele lor real. Asa sint, de exemplu, cei doi jefuitori de banci din Los Angeles, cei citiva actori de filme porno amintiti in unele scene (cu exceptia lui Christy Keith, care e un caz mai complicat), cintaretii si formatiile pop... Personajele inventate au nume imaginare si nu pot fi regasite in lumea reala. In ceea ce priveste evenimentele majore care alcatuiesc cartea, nimic din ele nu e preluat din viata mea. Sigur, lumea satului banatean sau a celui moldovenesc sint asa cum le-am cunoscut, lumea literara a Iasiului e cea pe care o stiu, dar personajele si evenimentele sint imaginate. Eu nu am fost nici in Los Angeles si nici nu mi-am inselat sotia nici macar cu o liceanca. Noapte buna, copii! e un roman-roman. Adio, adio, patria mea... da, e o carte autobiografica. Asta nu.