pe http://books.rainbowchild.ro

Nu am petrecut doar o zi cu aceasta carte. Povestirea e destul de scurta si nu am vrut sa se termine repede. Am tras de ea, m-am abtinut sa nu o dau gata in citeva ore si am reusit sa o intind pe 2-3 zile. Personajele sint cele care fac totul: pentru prima data am fost invidioasa ca sint singura la parinti. Niciodata nu mi-a parut rau ca nu mai am frati si niciodata nu am simtit ca as fi fost mai fericita intr-o familie mai mare. Dar citind despre legaturile dintre cei patru din carte am stat si m-am gindit la «cum ar fi fost daca…?». Cei patru frati (Garance, Simion, Lola si Vincent) se intilnesc cu ocazia unei nunti care se anunta a fi conservatoare si plictisitoare. Nu mai sint copiii de altadata care se jucau toata ziua si care erau mereu impreuna. Acum sint oameni in toata firea, unii cu familie, altii care inca nu accepta postura de «om mare», iar pentru ca fiecare are viata lui, normal ca nu se vad pe cit de des le-ar placea. Nu rateaza nici un prilej de a se intilni, chiar daca asta inseamna sa fuga de la nunta Relatia dintre ei mi s-a parut minunata: nu se judeca unul pe celalalt, sint mereu gata sa sara in apararea unuia dintre ei, se inteleg fara cuvinte si sint atit de copii, chiar si la 30 si ceva de ani. In plus, la cit sint de simpatici, nu se poate sa nu te indragostesti pe rind de fiecare in parte si sa vrei sa te primeasca in grupuletul lor. Mie imi ajunge sa stiu ca in cartea mea sint tot impreuna, tineri si nebuni, ca inca sint in stare sa-si bage picioarele in toate convetiile sociale si sa se simta bine, asa cum doar ei stiu. Si pentru asta le multumesc.