Dilemateca

In O lume disparuta, ura mocnita, arta prudentei indelung exersate, sadismul redirectionat ideologic sint aduse la suprafata, explicitate, relativizate si astfel, exorcizate. Memoriile lor nu sint nici inocente (ca materialele culese de la subiecti intimplatori, din alte volume de marturii despre epoca) si nici ingenue literar. Caci, dincolo de copilaria copilului est-european dintr-o anumita epoca, dincolo de povestirile secundare (cu personaje fabuloase, dintr-un bestiar al timpului nostru), chiar dincolo de nostalgia propriei tinereti matritate si polizate la strungul istoriei, miza cartii sta in recuperarea propriilor strategii de supravietuire (asistate de familie), de aparare a vocatiei (literare), grav amenintate, si de reperare a sechelelor pe care vremurile le-au lasat in fiecare. Cei patru se creioneaza in primul rind pe ei insisi ca fiind niste mutanti, victime fragede ale unei perioade decadent-crepusculare.