In orice caz,
Darul unei zile asta va daruieste: tihna zimbitoare a unei zile de vacanta reusite. Povestea e simpla, de familie: nazbitioasa Garance (cea care si povesteste) e luata cu masina de fratele ei – docilul, «venusianul» Simon – pentru a merge la nunta cuiva din neam. Pe drum o pescuiesc si pe sora lor, Laura cea independenta si plina de imaginatie. Ajunsi insa la locul ceremoniei, lasa balta orice protocol si o pornesc tustrei dupa cel de-al patrulea frate – Vincent cel calm, amabil, lunatic, «martian», cool – care-o facea pe ghidul aristocrat la un castel din acel colt de Tourraine. Odata strinsi laolalta, lumea e, pentru o zi intreaga, a lor cu totul – adica tandra, galagioasa, pitoreasca, animata de dulci nostalgii si de o neincetata conspiratie a bunelor intentii.
Anna Gavalda se uita frumos la oameni, n-au cum sa nu va placa personajele ei viu colorate, croite aici pe tiparul «mototolilor sublimi», eminamente cumsecade. E literatura de consum, dar una bogata in vitamine si cu bucurii de-a dreptul organice.