La un moment dat imi facusem o lista cu pasaje obscure, si ma gindeam sa-i scriu lui Melanie Jackson, agenta si sotia lui Pynchon. Dincolo de faptul ca probabil n-as fi primit raspuns, am renuntat pina la urma, in parte pentru ca am reusit sa le cam dau de capat – mai sint si acum vreo doua-trei in privinta carora ezit intre doua traduceri posibile –, si apoi pentru ca am citit undeva ca Pynchon insusi spusese ca nici el nu mai stie despre ce dorise sa vorbeasca in anumite pasaje... Poate tocmai genul de «abandon» in care crede si pe care si-l doreste si scriitorul.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri