in Observator cultural

Spuneam ca Venea din timpul diez e romanul prin care Bogdan Suceava s-a impus in fata criticii literare rominesti, iar aparatul critic din final – extrase din numeroase cronici literare, ce adauga treizeci de pagini editiei a doua, fata de cea dintii – o dovedeste cu prisosinta. Privind acum toate aceste cronici la un loc, e uimitor sa observi cit de entuziasta a fost primirea de care a avut parte romanul lui Bogdan Suceava. Liviu Antonesei scria, chiar, in Timpul, ca „este primul roman al tranzitiei care ma convinge cap-coada“. Zic ca e uimitor pentru ca, mai tirziu, nu tin minte sa-l fi vazut prea des pe Bogdan Suceava in virful topurilor si al listelor „canonice“ ale cronicarilor entuziasti. Ceea ce arata ca si cronica literara are, se pare, doua viteze – una la cald, expansiva, in fata cartii, si alta la rece, retractila, in fata posteritatii (sau a judecatii breslei), cind fiecare pariaza pe scriitorii potential cistigatori in lunga cursa catre istoriile literare. La sase ani dupa prima sa editie, romanul isi pierde incet, asa cum spuneam, calitatea de „satira in priza directa“, iar distantarea in timp fata de personajele si evenimentele recognoscibile nu face decit sa sporeasca valoarea acestei excelente fictiuni a lui Bogdan Suceava.