in Observator cultural

O a doua editie dintr-un roman este, pe linga indicatorul succesului comercial, si un semnal de „clasicizare“, de consolidare si afirmare implicita a valorii, (desi sint si exemple de editii secunde ale unor carti nereusite), dar si un prilej de a verifica, printr-o a doua lectura, dupa imperativul lui Harold Bloom, daca opera va avea sanse de canonizare. Din punctul meu de vedere, Venea din timpul diez trece cu brio examenul acestei a doua lecturi, mult mai convingatoare decit prima, ocazie de a observa mai bine fina lucratura a textului, gestionarea atenta a fiecarui detaliu, fluenta epica, dar si efortul structurarii fara rest a esafodajului romanesc. Situatia prozatorului Bogdan Suceava este, in 2010, cu totul alta decit cea din 2004, dupa o decada de-a lungul careia s-au adunat destule carti valoroase, in care s-a exersat pe diverse subiecte, registre, reusind conturarea unui stil si a unei viziuni aparte, imediat recognoscibile printre multimea vocilor de tineri scriitori afirmati intre timp.