Nu stiu cit de mare este tristetea lui Adrian Neculau, dar stiu sigur ca acest volum este rezultatul unor analize psihosociologice profunde, oneste, prin care cititorul va putea dispune de o grila a perceptiei prezentului articulat trecutului, in care nostalgia ideii de comunitate, nu perfecta, caci nici o societate nu este perfecta, ar putea sa contribuie la «remaierea» tesutului social atit de vatamat astazi. Adrian Neculau aduce un elogiu competentei, bunului-simt, respectului, dorintei de a face bine ceva, indiferent ce anume, in lumea noastra in care elogiul smecheriei, al diletantismului, al fraudei, al grobianismului este mina in mina cu promovarea valorilor «de carton», ale unei anume reusite sociale.
Substanta cartii lui Adrian Neculau este complexa si subtila, invita la reflectie. Autorul reuseste sa-si arate postura sa intelectuala aleasa, de dincolo de cea a unui psihosociolog. Adrian Neculau este un ginditor.