in Academia Catavencu

Niste intelectuali ciupiti de rafinament au ajuns la concluzia ca Aurora Liiceanu s-a apucat de telenovele. Sa le scrie, fiindca daca-i vorba de vazut, si intelectualul ciupit are slabiciunile lui. El insa nu se uita la telenovele: isi spala in secret creierul cu ele, ceea ce e cu totul altceva. Ce i-a venit, tu, Aurorei Liiceanu sa scrie telenovelistic despre – ce sa-ti spun! – Coco Chanel? Nu-i ajungea sa povesteasca viata aleia, Liza Bagreana, bulgaroaica din Bulgaria care compunea poezii de amor bulgaresc si care, desi a trait 94 de ani, n-a apucat sa ia Premiul Nobel? Ca a povestit-o si pe Cecilia Cutescu-Storck, asta orisicit – femeie rominca si pictorita ambitioasa, cu nume de strada.

Dar vine in final si cu povestea unei fotografe americance de razboi, Lee Miller, scrisa de o bulgaroaica de la Oxford, Antoaneta Taneva-Nandris.

Dupa cum stim, intelectualul ciupit are alergie la povestile de succes, fiindca singurul mod de a reusi in viata pe care il accepta e istoria romantata a esecurilor sale personale. Adica exact ceea ce nu inghite Aurora Liiceanu, chiar daca e politicoasa si cu ratatii. Dintre cele trei femei de succes despre care a scris in cartea asta, se vede ca cel mai mult i-a placut de Coco, geniala curvistina care le-a facut pe frantuzoaice sa se imbrace dupa gustul ei, iar in 1921 a lansat Chanel 5, si azi cel mai bine vindut parfum din lume. Coco a fost crescuta la un orfelinat din mila publica si a pornit in viata incaltata in saboti. Si-a falsificat actul de nastere, ca sa se intinereasca si, cind era celebra, si-a inventat matusi bogate. A intrat in lumea mare mai intii prin asternuturi, ca intretinuta. Mai tirziu, ar fi putut deveni ducesa de Westminster cu acte in regula, dar i-a dat pasi nobilului ei pretendent, fiindca ducese de Westminster mai existasera, Chanel era una singura! E asta scenariu de telenovela? Merde! – ca sa zic numai asa: cind prostul cu pretentii se intilneste cu simplitatea, nu stie de unde s-o apuce si zice ca-i Tinar si nelinistit.