psychologies.ro

Am tot ezitat sa public asa ceva, pe motiv de statistici: daca romanul mai atrage atentia, povestirile aproape ca nu intereseaza pe nimeni. Pe scurt: nu se vind, ramin pe stoc si pe urma iti pot bloca si sansa de a publica urmatorul roman. Prin decembrie 2008, dupa vreo doi ani de ezitare, am hotarit sa renunt la statistici: pur si simplu sa public o carte cinstita de povestiri, care sa ma bucure si, eventual, sa-i poata bucura si pe cei multi-putini care o vor deschide. Am inceput sa-mi adun intr-un fisier povestirile scrise de-a lungul vremii si mi-au iesit prea multe. Le-am recitit si mi-au ramas prea putine. Am scris in citeva luni vreo citeva noi – cele mai mari si care-mi plac cel mai mult –, iar acum cred ca mi-a iesit o carte rotunda, care sa fie si adevarata. Nu despre copilarie, nu doar despre comunism, nu despre viata saracacioasa de la tara (cum anticipez ca vor sari multi), ci despre bucuria de a fi viu, de a fantasma, de a gasi o noima aproape magica intr-o realitate de regula absurda.