in Romania literara

Rod al inregistrarii unui dialog de citeva ore, pe un reportofon in mansarda Decompozitorului (cum i-a spus mereu lui Pitu) din Paris, in octombrie 1991, aceasta editie bilingva ne readuce in fata un reper obsesiv al culturii noastre si, prin el, colegi de-ai sai din generatia 27, dar si o incomoda arhitema indigena: esecul. Cioran afirma ca ar fi vrut sa scrie o carte cu titlul de mai sus, constatind ratarea primenirii natiei sale in 1990, dar l-au oprit diverse, dintre care marturiseste ca, in strainatate, subiectul ar fi fost «prea evident». Antohi, oricum, remarca tautologia genericului, sustinut de intreaga desfasurare a conversatiei a batons rompus, axata pe ceea ce l-a bintuit pe scepticul de serviciu al acestei lumi de timpuriu. Ideile din Schimbarea la fata a Romaniei transpar la tot pasul [...].