Romanul este plin de capcane in care cititorul ingenuu poate cadea cu usurinta. Teoreticianul si romancierul conlucreaza intr-o armonie perfecta, iar prima impresie a cititorul este aceea de a fi gresit si de a fi pus mina pe un tratat de filologie sau pe o editie critica a unui manuscris. Umberto Eco – de data aceasta ca personaj al propriului sau roman – scrie un fel de prolog in care explica istoria manuscrisului in posesia caruia a intrat si despre care sustine ca ar fi real (care va fi romanul in sine) si de motivele pentru care – in ciuda tuitutror dubiilor – a ajuns sa il publice.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.