Philip Roth e considerat azi, dupa vreo cinci decenii de cariera literara, cel mai mare romancier american in viata, o veritabila fabrica de fictiune cu marca de calitate garantata. In fiecare an, la bursa de pariuri a Nobelului pentru literatura, numele lui figureaza in fruntea listei de favoriti, unde-l plaseaza atit amploarea, cit si valoarea operei, distinse cu cele mai importante premii ale literaturii de limba engleza si cunoscute prin traduceri in mai toata lumea. Cu un stil ironic si foarte personal, cu o facilitate a povestirii care te prinde si te face sa empatizezi cu personajele, Philip Roth prinde din mers, cu instrumente fine, evenimentele traite de americani in ultimii 50 de ani, angajarea lui morala si politica fiind atat de bine integrata in spatiul literaturii, incat cele 30 de romane nu par datate. Ramas pana la batrinete un «copil teribil», care incearca sa-si escamoteze dubla identitate – evreiasca si americana, sa se elibereze de sub presiunea conformismului si constringerilor sociale si morale, Philip Roth are mereu in subtext o nostalgie a unei integritati care si-a pierdut legitimitatea in universul alienant al secolului XX.
Ironic, dar dens emotional, caci Roth vorbeste despre experienta resemnarii, pierderii, disparitiei, cu furia, durerea si solitudinea ce le insotesc, acest roman are un ton testamentar. Cel numit si biograful neautorizat al Americii ne impartaseste in aceasta «meditatie personala sub forma narativa» o coborare in infernul senectutii din viata reala si efemera, dar si certitudinea ca, pentru scriitor, exista posibilitatea redemptiunii. Ca amplificarea fictionala, odata asternuta pe hirtie, reprezinta o viata al carei inteles ajunge sa conteze pentru multa lume si mult timp.